Un sake relaxant

Am intrat in bar. Eram nervos si vedeam negru in fata ochilor. Mi-am dat seama itnr-un tarziu ca barul era plin ochi. Am cautat un loc unde sa ma asez si am comandat sake. Vroiam sa beau. Nu mai bausem de foarte mult timp si simteam nevoia. Am baut cateva pahare de sake dintr-o data. Brusc, mi-a aparut in cap imaginea lui Mika. Am scuturat din cap. De ce tocmai ea? Se vedea clar ca nu ne suportam si ca ne uram reciproc. M-am incruntat si am dat cu pumnul in masa.

Am intrat in barul de sake. Simteam nevoia sa beau putin, dar nu sa ma imbat. Nu aveam voie sa ma imbat. Am salutat persoanele pe care le cunosteam, zambind si inclinandu-mi capul. M-am uitat dupa o masa libera, dar nu am gasit niciuna. Apoi, la o masa, l-am observat pe patronul fara maniere. M-am dus la el. Nu avea el maniere, dar eram foarte curioasa cum avea sa ma uimeasca in continuare.
-Buna ziua, i-am spus, facand o plecaciune.

Mi-am mutat privirea spre persoana care ma salutase. Mi0a picat fata cand am vazut-o, dar nu am aratat asta. Nu aveam voie sa imi arat uimirea. Am lasat capul in jos ca si cum as fi facut o plecaiune, apoi m-am uitat la ea zambind cu acelasi zambet batjocoritor.
-Buna ziua, doamna Takamitsu. Luati loc.
Stiam ca nu-i [placea sa i se vorbeasca asa, dar mie imi placea la nebunie sa o fac. M-am uitat fix la ea, continuand sa zambesc batjocoritor si sa ma dau superior.

I-am zambit arogantului si m-am asezat.
-Sper ca nu deranjez. De fapt, chiar speram sa servesc putin sake in compania dumneavoastra.
Vroiam sa ii arat ce erau manierele, dar eram sigura ca nu avea sa se simta prost. Nu parea genul caruia sa ii pese.

Mi-a venit sa rad cand am auzit ce mi-a spus.
-Nu ma deranjati. Chiar ma bucur ca servesc sake cu dumneavoastra.
Mi-am dat seama ce vroia sa faca. Vroia sa-mi dovedeasca ca nu aveam maniere. Nu-mi dovedea nimic pentur ca stiam ce erau alea maniere, dar nu vroiam eu sa i le arat.
-Va pun putin ceai in pahar?

-Da, va rog.
Deocamdata parea manierat, dar nu credeam ca avea sa tina prea mult. Tipul parea un arogant si se tinea de prostii. Clar ca nu stia sa se poarte in societate. Vroia sa imi demonstreze ca era mai bun decat mine sau ce? Nu aveam de gand sa ii permit asta.

O idee mi-a trecut prin cap si m-a facut sa ranjesc satisfacut. Mi-am indreptat spatele si i-am turnat sake in pahar. Nu i l-am umplu pentru ca stiam ca nu era frumos sa umpli paharul unei doamne. Stiam ca daca mai vroia imi arata asta.
-Si ce va aduce pe aici?
Aveam de gand sa-i demonstrez ca aveam maniere.

-Multumesc. Am simtit nevoia sa mai ies.
Nu vroiam sa ii dau mai multe detalii, in primul rand pentru ca nu merita asta.
-Dar dumneavoastra?
Daca vroia sa ma enerveze si sa imi vorbeasca cu 'dumneavoastra", asa aveams a fac si eu, desi nu credeam ca ii pasa de asta.

-Cam din acelasi motiv, plus alte motive personale, am zambit.
Nu-mi era greu sa fac ppe manieratul. Mi-am turnat sake in pahar si l-am baut incet. Ma uitam undeva in dreapta mea. Nu intelegeam ce cauta la masa cu mine. Ma gandeam ca probabil vroia a ma testeze sau ceva de genul.

Am zambit din nou. Zambeam doar ca sa ii arat ca eram plina de voie buna, cum trebuia sa fie o geisha, de altfel.
-Inteleg. Domnule Jo, imi puteti spune ce experienta aveti in domeniul acesta, al geishelor? l-am intrebat calma.
Ce experienta putea avea? Probabil nopti petrecute cu ele si atat.

M-am uitat la ea si am ridicat o spranceana. Era o intrebare capcana. In acel moment mi-a venit in minte raspunsul ei de cand a fost la mine acasa. Am zambit si i-am zis:
-Stiti cum e... Unele lucruri nu se intreaba si nu se spun.
Continuam sa zambesc si sa ma uit la ea.

Am fost surprinsa de raspunsul lui. Era clar ca nu avea maniere si ca era un nemernic. Cat tupeu pe el! Dar am icnercat sa nu las sa se vada ca eram surprinsa, asa ca am zambit.
-Da, inteleg.
Bineinteles. Eu intelegeam totul. Intelegeam persoana lui, intelegeam ce vroia sa faca, intelegeam tot. Pacat ca nu era si in interior asa frumos cum era in exterior.

Cred si eu ca intelegi. Acelasi raspuns mi l-ai dat si tu mie, mi-am zis in gand.
-Mai doriti sake?
Trebuia sa gasesc ceva de discutat cu ea, desi nu prea gaseam nimic in comun. Ma enerva la ea faptul ca facea pe femeia care intelege tot. Stiam ca o sa-mi scoata ochii cu asta in curand.

-Nu, multumesc, am destul, am zambit.
De ce naiba zambeam atata? Poate ca aspectul lui ma facea sa zambesc fara sa vreau.
-Dar as putea sa va intreb ce v-a animat dorinta de a deveni patron?
Trebuia sa gasesc ceva de vorbit cu el, desi nu mi venea decat sa il strang de gat. Nu, eram prea matura pentru copilariile lui.

I-am zambit si eu. Pentru cateva clipe m-am uitat la ea. Avea trasaturi foarte frumoase la fata, iar parul ei negru era superb. Imi placea foarte mult cum arata, dar tot imi starnea pofta de a o enerva si tachina.
-Hmm... a fost o chestie de moment si se pare ca-mi place. Nu voi renunta prea repede la asta.
Evident, nu asta era motivul pentru care am vrut sa devin patron. Adevaratul motiv nici eu nu-l stiam. Stiam doar ca aveam la dispozitie o multime de gheise cu care sa-mi satisfac placerile.

Neispravitul asta vrusese sa devina patron doar pentru ca ii trasnise lui ideea asta in cap?
-Aha, am zambit.
Gata, trebuia sa ma opresc din zambit sau macar sa nu mai zambesc atata. Dar felul in care arata ma facea sa zambesc in continuu.
-Ce pot sa spun, succes.

Am observat ca zambea intr-una. Ceva o facea sa zambeasca asa de mult. N-am stat sa am gandesc prea mult la asta pentur ca am aflat raspunsul.
-Multumesc,am zambit si am privit-o fix in ochi.
Ah, cat imi placea sa o cicalesc. Iubeam asta.

La naiba, de ce toti barbatii frumosi sunt niste nemernici? De ce acesta nu putea fi exact ceea ce parea? Un domn, un gentleman, un barbat sensibil si elegant? De ce trebuia sa fie asa o jigodie? Probabil ca fusese mereu laudat si i se urcase la cap si de aceea era asa de increzut si arogant.

Mi-am mai turnat sake si am inceput sa beau. Mi se golise mintea si nu mai stimam ce sa o intreb. Asa ceva nu-mi puteam perminte. M-am gandit sa o mai enervez putin. Si stiam exact cum.
-Si..., daca nu-s prea indiscret, ati avut succes ca si gheisa?
Stiam ca intrebarea asta o va enerva pentru ca nu era treaba mea daca avea sau nu succes.

Jigodia...
-Bineinteles, i-am spus. De ce ma intrebati?
Probabil avea sa ma minta cu ceva, dar stiam ca, de fapt, vroia sa ma enerveze. Eu nu ma lasam afectata de unul ca el. Nu ma coboram la mintea lui.

-Nu stiu. Poate am motiv, poate n-am. Cine stie...
M-am uitat la ea. I-am putut citi in privire faptul ca vroia sa ma stranga de gat cu prima ocazie. Nici nu era de mirare la cat de mult o cicaleam si enervam. M-am mirat ca nu a explodat inca, dar eram pregatit daca o va face.

Bine, tipul asta chiar nu stia sa se poarte.
-Domnule Jo, am inceput calma si zambind, as vrea sa aflu mai multe despre personalitatea dumneavoastra, daca nu va suparati.
Vroiam sa imi spuna clar cum era el, desi stiam ca nu o va face, dar macar aveam sa imi dau seama de niste lucruri... lucruri pe care le stiam.

-Hmm... Cred ca puteti afla si singura daca vreti. Va zic eu ca nu e greu.
Nu aveam cum sa ghiceasca ca aveam si o latura cu maniere. Mereu purtam masca de om nemanierat is needucat pentru ca nu-mi placea sa fiu calcat in picioare. Manierele si bunul simt le aratam cand era cazul. Stiam ca si ei i le voi arata. I le puteam arata si atunci, dar nu vroiam. Ma distram prea bine.

-Ah, ma scuzati atunci ca v-am intrebat.
Doamne, cat puteam fi de calma!... Tipul asta imi provoca greata. Il uram. Cum putea sa vorbeasca asa? ma simteam jignita si simteam ca imi pierdeam timpul cu el. Am luat ceasca de sake in mana si am batut ce mai era in ea. M-am ridicat, dar am vrut sa ii spun un ultim lucru:
-Yeon-woo, as vrea sa vad cum reusesti sa imi iei o geisha, am zambit.
Am iesit din bar. Nu vroiam sa il las pe el sa aiba ultimul cuvant.

Priveam inainte,relaxata in timp ce-mi tineam umbreluta de-asupra capului plimbanduma pe trotuarul din fata barului cu sake. Tresarisem.Mika iesise exact atunci din bar,facand'uma putin curioasa.
"Hmm..ce se mai petrece aici?Nu pare in...apele ei"