Flori in cerneala

Degetele Ashurei tineau indemanatic pensula, miscand-o spre crearea formei simbolului kanji pentru "Tatsu" - Dragon. Mereu irosea cerneala desenand flori de cires pe foile vechi, ingalbenite, care nu puteau servi drept material pentru poeme; dar era hotarata sa renunte la acest obicei si sa le gasesca o intrebuintare mai importanta. Nici nu si-a dat seama cand a folosit cele 34 de foi care ii ramasesera pentru a-si exersa caligrafia.
Dar era multumita. Simbolurile iesisera perfect. A aruncat cu graba pensula intr-un pahar cu apa, ridicand foaia inca umeda in pozitie verticala.
"Prea uscata ca sa curga... din nou."

Plimba palma pe sticla fragmentata a usii, ciocanind intr'o parte lemnoasa dinspre toc.
Simti o constrangere a burtii, observand in imaginea blurata un kimono inflorat si fata ingandurata a unei femei necunoscute. O geisha neindemanatica ca ea nu'si putea face loc printre asemenea femei, menite sa'si continue parca aici drumul.

Ashura si-a indreptat instinctiv spatele, indreptandu-si usor capul in directia bataii. Nu o vedea prea bine prin ceata sticlei, chinuindu-se sa descifreze daca era sau nu o alta geisha. S-a ridicat lent, in incercarea de a nu gresi miscarea, ducandu-se cu acei pasi marunti spre usa. Tragand-o la o parte, si-a indoit scurt genunchi, zambind discret:
- Buna seara!

-Buna seara.
Avea un trup papusaresc, albicios si suplu.
-Sunteti matroana, nu? Sunt noua, m'am stabilit de aproximativ cateva ore aici. Mi'a luat ceva vreme sa va gasesc incaperea...
Vorbea cursiv, insa din ce in ce mai repezit.
"-Final glorios, vivat!"
Isi zambi multumita, insa fiind doar 20% sigura pe intuitia sa. De fapt, pierduse vremea doar pe un coridor cu cinci usi.

- Nu, nu sunt eu, imi pare rau.
Ashura si-a sustinut cuvintele cu o miscare expresiva a capului. A incercat, pret de cateva secunde, sa isi aminteasca unde se afla camera matroanei, doar pentru a putea fi de ajutor. Fara speranta. A tresarit impercebtibil, dandu-se un pas inapoi:
- Va rog sa ma scuzati, dar nu va pot ajuta. Nu am nici o idee unde ar putea fi camera ei, dar... poate doriti sa intrati o clipa!
A zambit scurt, politicoasa.

-Desigur...
Pasise inauntru, lasandu'si in urma o mana lipita de toc, care'i pica, mai apoi imobila, pe langa corp.
-Geisha atunci?
Privi un timp un colt al incaperii luminat, tragand cu ochiul la gazda.

Ashura a dat din cap afirmativ, neraspunzand in cuvinte. S-a apropiat de cele doua taburete de langa masa, asezandu-se pe unul. I-a facut un semn discret vizitatoarei sale catre celalalt.
- De asemenea, banuiesc.
Ar fi trebuit sa aduca niste ceai, macar din politete, dar stia posibila cearta care avea sa urmeze apoi. Nu avea voie sa aduca singura ceai. Ingandurata, a uitat sa mai foloseasca pluralul.
- Cum te numesti?

-Eowyn, tu?
Lasa fericita politeturile la o parte, observandu'i presupusa greseala, incipienta.
Lua loc vis-a-vis de ea, destul de zambareata.

"Eowyn..." Ashurei ii veni greu sa pronunte numele, chiar si in gand. Dar a trecut rapid peste asta, tinandu-l minte.
- Ashura.
Musafira sa nu parea suparata de mica greseala pe care o infaptuise mai devreme, lucru care a bucurat-o. A zambit prieteneste, vesela, lasandu-si apoi privirea in pamant. Din obisnuinta.

-De ce toate geishele par atat de triste?
Peste tot priviri dezolante, tulburate si ca si a celei de fata, aerul de jucarie. Desi placute pentru ceilalti, par neimplinite. Ghiduse, cu priviri pe sub genele lungi, cu pozitii inspirate, traditionale, insa cu ochi negriciosi.

- Viata de Geisha e searbada... toate suntem educate sa fim fara sentimente. Mecanice. Sufletul uman nu poate produce decat tristete in cazuri ca acestea.
Ashura a zambit, ca si cum ar fi spus ceva incurajator. Nu avea experienta si nici nu cunoscuse prea multe Geishe, dar invatase despre ele. Vazuse multe si le studiase din vedere.