Însemnări despre viața de gheișă. Important!

Admin Mesaje : 63 Data de înscriere : 14/12/2009 Varsta : 29

Însemnări despre viața de gheișă
De Yasuko Tsuneo

Matroana la care am crescut își avea casa(okiya) în Sagano, suburbia din vestul orașului Kyoto.
Akashi-san mă luase sub aripa sa imediat ce părinții mei, Tanaka și Mieko, m-au vândut pentru a-și plăti libertatea.
Fiică de fermieri, cu cârpe în loc de haine, pielea ascunsa sub stratul de funingine și comportament de băiețandru, i-am dat multe batăi de cap mamei-san la început.

Îmi amintesc că primul rang al gheișelor era de shikomi(servitoare). Fiind neascultătoare, fugeam des din casă și mă jucam printer picioarele podului, lângă apă, în loc să-mi indeplinesc sarcinile de servitoare. Când eram prinsă, primeam pedepse cum ar fi spălatul podelei în întreaga casă sau sarcini în plus, comisioane… Dar nu-mi pierdeam zâmbetul. Continuam să-mi țin fruntea sus.
La șaisprezece ani, capătasem miros acru de femeie. Privindu-mă în oglindă, realizasem că mă procopsisem cu trasături seducatoare. Pielea, sub albețea fardurilor din orez pisat, era de culoarea porțelanului cu o răceală și duritate aparte. Obrajii se bucurau de un frumos contur la capătul cărora pomeții se înălțau. Observand aceste schimbari, mama-san hotărâse să trec peste ritualul numit misedashi.
Misedashi era debutul unei gheișe urmat de o mică petrecere. Astfel fata devenea ucenică și este legată de o “sora mai mare”(onesan). Gheișa experimentată devine mentor, o va prezenta tuturor clienților ei, printr-o ceremonie numită san san kudo(ambele beau sake de 3 ori din 3 cupe diferite)
După misedashi, am devenit membră a comunităţii de gheişe, dar nu eram pregătită îndeajuns pentru a începe să întrețin clienţi. Onesan m-a învățat să cânt la koto ,la biwa si la shamisen cu farmecul unui maiestru. Jonglam cu evantaiele, dansam precum crapii koi multicolori în chimonoul meu, dar eram departe de a devein o gheișă.
În timpul uceniciei era de asteptat să trec prin mizuage. Acest lucru înseamnă tăierea simbolică a unei părția a cocului. Odată aceasta însemna și că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client.
Vestea m-a stupefiat. Nu doream să fiu vandută pentru a doua oara în viață. Dar coșmarul s-a întâmplat. Pe data de 15 ianuarie mi-am pierdut fecioria în fața unuia din cei mai ravniți bărbați de atunci. După mizuage, coafura mea a fost schimbată pentru a dovedi tuturor că am devenit acum o femeie matură. Îmi fusese scurtat părul și tăiat în “v” în partea ce încadra fața. Un alt ritual de confirmare a maturităţii este erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.
Pentru o gheișă, îmbracatul kimono-ului cere multe eforturi.
În acea perioadă a maturizarii mele, Akashi-san a murit. Multe dintre gheișe au plans la auzul veștii. Mama-san fusese mai mult decât matroana noastră, fusese mamă. Cea care a preluat casa a fost Mika, o gheișă completă de 25 ani.

San san kudo este totodată şi ritualul prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit "danna". "Danna" devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea. Însă nu mi-am întregit drumul deoarece nu am un astfel de danna.
Uneori mă gândesc cât de mult m-am schimbat, de la culorile vii ale unei gheişe ucenice, la înfăţişarea sobră a unei gheişe experimentate, de la chipul inocent al unei copile, la fața matură a unei femei.