Neindicat

Ea'si desprinsese parul si trase de cordonul kimonoului. Haina i se prelinse pe corp, pe sani, ramanand atarnata de umarul drept si incins de caldura. Misca dintii si degetele in inevitabila sa insomnie. De ce ii placea sa guste din sine, urmarindu'si pasii si trupul dezvelit in fata unei false oglinzi?
Probabil ca n'o sa vina nimeni, chiar ca daca se auzira tropote pe hol si usa era intredeschisa. Sa'si lase kimonoul, sa'l paseze pe unghii, sa se delecteze din nimic...iata, o definitie mai clara pentru prpriile dorinte in acel moment.

Am urcat scarile, privind tiptil prin crapaturile usilor. In una din camere am zarit-o pe geisha din Europa, dezbracandu-se.
- Hei. Ai putin timp liber? am strigat usor doar pentru noi doua.

Prinsese in pumni kimonoul, acoperindu-si in spasm goliciunea si deschizandu'si ochii de azur. Parca scoasa din transa, parea a se intreba "ce caut eu in viata mea?" Scoase un chiuit printre dinti.
-Da...
Soptise in minima sa japoneza, punandu'si intreg kimonoul pe ea., si'apoi continua cu un 'intra' scurt.

Mi-am croit drum in spatele usii.
- Vrei sa mergem la o plimbare?
Fata parea usor crispata, inghetata. Nu intelegeam pentru ce anume se simtea incomod in aceasta casa.

-Desigur..doamna.
Rasufla, parea ca ii simte nelinstea, ca nu vrea s'o scape din ochi.
"Drace...."
Si'si aranja pentru o ultima data tinuta.
"Da, drace scumpo, cand ai sa renunti la cuvantul asta...cand ai sa renunti la -drace-"
Nu'si stapani arhicunoscutul monolog.
Duse apoi mana spre clavicula impungand'o cu unghiile.

I-am asteptat impulsurile si frica sa i se astampere.
- Nu trebuie sa-mi spui doamna. Esti geisha ca si mine.
Gandul meu era indreptat asupra florilor de ciresi ce pluteau in jurul podului. Doream o plimbare alaturi de o insotitoare.

- Domnisoara.
O spusese in spirit de gluma, asteptand un verdict.
-Ma numesc Eowyn, dar tu?
"Retinuta, calma"
O eticheta imediat, la prima observare de analiza asupra sa.
Isi impreuna mainile si'o privi lung.

Inclinasem elegant capul, rostindu-mi numele intr-o japoneza aristocrata:
- Ma numesc Yasuko. Incantata.
Clipeam des, lin, in timp ce priveam ochii neobisnuiti ai fetei.

Inclinase si ea capul la randul ei, desi nu era obisnuita.
-Mergem?
Isi dadu seama ca uitase de scopul vizitei.
-Nu stiu prea bine locurile, poate ma si ajuti, poate imi vei deveni ghid pentru cateva clipe.
Deschisese usa, asteptandu'i iesirea, ca apoi sa o urmeze curios.

Am scos un "multumesc" imediat ce-am iesit.
- Cunosc locurile de aici si iti pot fi ghid. Locul cel mai frumos in acest anotimp este podul. Sakura au inflorit deja.
Am facut cativa pasi inainte. Dar m-am oprit pentru a astepta sa traga usa in urma sa.

-Am azuit destule despre. In Osaka mereu imi pierdeam vremea printre sakura, insa nu sunt la fel cum am auzit ca sunt aici.
O urmarise, inchizand si usa. Ajunsesera destul de repede in locul respectiv. Era un aer placut, o armonie perfecta de culori si mirosuri.
-Mereu te plimbi pe'aici? Caci e parca rupt din rai.
Inspira, apoi simti un vant caldut ce'i facu valuri kimonoului.

Pe tot parcursul drumului am mers tacuta, salutand din cand in cand lumea pe care o cunosteam. Imi place cand atrageam privirile barbatilor, cand ii derutam. Onesan ma invatase.
La pod, fata ma intreba fara indrazneala.
- Da... Orice loc de aici pare rupt din Rai. Cel mai frumos este drumul spre templul din Campie. Este foarte aproape de noi.