Pierduta printre amintiri...

Era ora pranzului,insa eu preferam sa ma plimb in loc de a manca. Zambisem. Am luat'o pe una dintre ulitele satului lasandumi usor umbreluta de culoare alba, pe spate. Zaream copii la fiecare pas,jucanduse. Nu puteam sa ma abtin,de fiecare data cand zaream diversi copii imi aduceam aminte de fratii si surorile mele. Cate nazbatii, chiar imi doream sa mai vorbesc cu ei dupa atata vreme..