In incercarea de a-mi aduna gandurile

Stateam la masa din fata ferestrei si priveam incruntat afara. Desi era o zi frumoasa si insorita eu vedeam totul intunecat. Nu aveam chef de nimeni si nimic. De fapt, niciodata n-am avut. Si stiam de ce, dar nu m-a afectat niciodata. Pentru mine viata nu era decat un vis din care m-as fi trezit in orice moment, adica moartea. Ma gandeam ca voi muri in orice moment, dar stiam ca voi muri cu zambetul pe buze. Ma intrebam de ce am devenit patron. Nu stiam de ce. Probabil pentru ca imi placea sa profit pe urma tuturor si nu-mi prea pasa de sentimentele celorlalti. Da, eram un insesibil, dar nu ma interesa. Niciodata n-am suportat sa fiu calcat in picioare de cineva, dar cei care au incercat au platit scump.

Patronul ajunsese si trebuia sa merg sa il salut. Eram curioasa in privinta lui.ma intrebam cum arata, ce personalitate si ce experienta avea. Nu vroiam sa imi las geishele pe mana unui nechibzuit. Am batut cu incredere la usa si am asteptat sa imi fie deschisa.

Continuam sa privesc pe fereastra. Incercam sa gasesc un raspuns credibil la intrebarea "de ce amv rut sa dein patron?". De fapt, stiam, dar parca nu era suficient acel raspuns. Am fost intrerupt din cauza unor batai in usa. N-am raspuns imediat pentur ca mi-a luat ceva timp sa-mi revin. Cand am deschis usa, se vedea clar ca nu prea eram incantat ca aveam vizitattori, am vazut o tipa bruneta. M-am uitat superior la ea, dar n-am intrrebat-o nimic. Asteptam sa-mi spuna de ce ma dernjease.

Am facut o plecaciune si m-am prezentat.
-Buna ziua. Eu sunt Mika Takamitsu, matroana.
Apoi, indreptandu-ma, am continuat:
-Am venit sa va salut si sa ma prezint.
Tipul mi se parea cam arogant, parca se dadea prea superior. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva eram si eu asa. Nu, nu aveam cum. Parea tanar si ma intrebam daca avea experienta necesara.

M-am uitat putin la ea fara sa-mi schimb expresia fetei. Atunci am inteles de ce a venit la mine. M-am aplecat si eu.
-Buna ziua, i-am zis pe un ton serios. Eu sunt Jo Yeon Woo.
M-am uitat din nou la ea. Parea foarte tanara. Poate prea tanara pentru a fi matroana. Am stat poutin si m-am gandit la ce urma sa fac. Trebuia sa o invit inauntru.
-Intrati? am intrebat-o pe acelsi ton serios.

Am dat afirmativ si delicat din cap.
-Va rog, nu fiti formal. Nu-mi spuneti "dumneavoastra".
Vroiam sa fiu politicoasa si, in plus, parea apropiat de varsta mea. Nu avae rost sa imi spuna "dumneavoastra". Ma gandeam ca poate asta nu fusese o idee buna, din moment ce tipul parea cam arogant. Speram sa nu am probleme cu el.

M-am dat din usa si am lasat-o sa intre. Sa nu fiu formal? Cam greu. De fpt, nu-mi era greu, dar daca nu mai vorbeam formal puteam lua foarte usor la misto si sa vorbesc pe un ton batjocoritor si nu prea vriam sa fac asta fara motiv.
-Am sa incerc, desi va fi cam greu.
Intrebarea era: vroiam sa fac asta? Nu. Nu vroiam, dar totusi, trebuia sa ma comport mai frumos mai ales ca ea era matroana.

Am schitat un zambet. Vroia sa fie politicos? M-am asezat.
-Imi pare bine sa va cunosc, domnule Yeon Woo. Pot sa va spun asa?
Era destul de dragut in exterior si speram sa fie asa si in interior. nu-mi placeau persoanele arogante, iar el parea exact genul.

-Da, imi puteti spune asa.
Am ramas in picioare, dar continuam sa ma uti la ea. Parea foarte finuta, dar stia cum sa para serioasa. Nu zic ca nu era pentru ca era foarte serioasa.
-Nu va suparati ca va intreb, dar de cat timp sunteti matroana?
Nu-mi placea sa pun intrebari.

Nici macar nu se straduise sa imi spuna "tu". Ori vroia sa se dea mare ca el era politicos ori nu punea pret pe ce ziceam eu. Parea prea arogant ca sa nu poata pur si simplu sa imi spuna "tu".
-Nu de mult timp. Am fost si eu geisha, dar stiti cum e: odata ce ai ajuns la o varsta...

Am stat s m-am gandit la ce mi-a spus. Ce varsta avea? Nu avea prea mult, oricum. Sigur ar mai fi putut fi gheisa. N-am vrut sa-mi bat capul cu ceva ca nu ma privea, oarecum.
-Aha... Daca nu-s prea indiscret, ce varsta aveti? Pareti foarte tanara.
Din nou eu puneam intrebarea. Ce ma enerva chestia asta, dar mi-am dat seama, dupa fata ei, ca si pe ea o enerva faptul ca nu renutam la vorbitul formal.

Ce varsta aveam? Asa ceva nu se intreaba. Indiferent daca te scuzi inainte sau nu.
-Ei, stiti cum e... Unele lucruri nu se intreaba si nu se spun, am incercat sa zambesc.
Nu vroiam sa fiu nepoliticoasa, dar vroiams a il invat cate ceva despre bunele maniere. Era tanar si poate nu stia cum statea treaba. In plus, o geisha trebuie sa fie seducatoare si misterioasa.

Stiam ca nu avea sa-mi spuna varsta. Mi-a aparut un zambet batjocoritor pe buze. Stiam deja care era parerea ei despre mine, dar nu-mi pasa pentur ca niciodata nu mi-a pasat.
-Stiam ca nu-mi veti spune.
Din nou puneam eu intrebarile.
-Va servesc cu ceva?
Ma gandeam ca avea sa refuze si sa plece. Avea toate motivele sa o faca.

Si atunci de ce a mai intrebat? Patronul asta nu prea stia sa se poarte. Deocamdata nu aveam de gand sa ii dau vreuna dein geishele mele. nu ca ar fi fost decizia mea, dar gaseam eu o solitie ca sa nu ia niciuna. Asta numai daca nu invata sa se poarte.
-Ceai, va rog.

Am dat din cap si am mers in bucatarie pentu a face ceaiul. Cand am iesit din camera am ranjit. Mi-a luat ceva timp pana sa fac ceaiul penur ca ma miscam foarte incet. Aveam mai multe feluri de ceai. NU stiam care ii placea. Am ales unul la intamplre si l-am facut. Cat timp fierbea apa m-am asezat pe scaun si am privit fix, ranjind. Mika era mult mai puternica decat am crezut.
Dupa un timp m-am intors cuc eaiul si l-am asezat pe masuta de cafea din fata ei.
-Sper sa va placa.

Ii luase foarte mult sa faca ceaiul, dar nu cred ca ii pasa foarte tare de faptul ca nu trebuia sa lase o femeie sa astepte. "Sper sa va placa". Mda, sper sa imi placa. Tipul nu avae nicio jena, niciun stres. Nu ii spusese nimeni ca nu are maniere? Putea macar sa se scuze. Am incercat sa ii zambesc.

M-am uitat la ea. Pe buzele ei s-a asternut un zambet fortat, iar asta m-a facut sa zambesc in sinea mea. Nu stiu de ce, dar imi placea sa o enervez. Abia o cunoscusem, dar imi starnise un chef de a o enerva si stiam foarte bine cum sa fac asta. Se vedea ca ii placeau oamenii manierati. Nu zic ca nu eram manierat, eram, dar cu ea nu prea vroiam sa fiu. M-am asezat pe pe jos, in fata ei,si asteptam sa-mi zica daca-i placea ceaiul. Asta chiar vroiam sa stiu, dar nu era nimicdaca nu-mi spunea.